La un mormânt, în cimitir,
Lângă o cruce stă un copil,
Își plânge ai lui părinți,
Ce mult prea devreme
Această lume au părăsit.

Își plânge amarul lui,
În durere și suferință,
Căci ce poate fi mai dureros
Decât să rămâi orfan,
Fără tată și mamă pe acest pământ.

O, ce suferință, o, ce durere
În urma lor ei au lăsat!
De pe acest pământ ei au plecat,
Lăsând în urmă un copil orfan.

O, copile ce azi stai la mormânt,
Nu-ți mai plânge al tău necaz,
La răpire îi vei vedea,
Dacă de Domnul vei asculta.

Din cer, Tată îți e Dumnezeu
Și mamă pentru ai Lui copii,
Ce azi sunt orfani de ai lor părinți,
Ce au plecat în veșnicii.